califar (Dicționaru limbii românești, 1939)
califár m. (bg. kalefar și kilifar, rață leșească, d. vgr. kallipharos, bine îmbrăcat). Un fel de rață sălbatică cu pene albe pe pîntece și ruginiĭ pe spinare (casarca rútila). Ial. Rață leșească (anas tadorna). Adj. Porumbĭ califarĭ, un fel de porumbĭ de rasă superioară. – În Munt. că-. V. corcodel.