calico (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALICÓ s. n. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți. – Din
engl. calico, fr. calicot.calico (Dicționar de neologisme, 1986)CALICÓ s.n. Țesătură de bumbac imprimată, folosită mai ales ca pânză de legat cărți. [< fr., it.
calicot, cf.
Calicut – oraș în India].
calico (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALICÓ s. n. pânză imprimată, mai ales în legătoria de cărți. (< engl.
calico, fr.
calicot)
calico (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calicó s. n., art.
calicóulcalico (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALICÓ s. n. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți. — Din
engl. calico, fr. calicot.