calibrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIBRÁRE, calibrări, s. f. Acțiunea de
a calibra; calibraj. –
V. calibra.calibrare (Dicționar de neologisme, 1986)CALIBRÁRE s.f. Acțiunea de a calibra și rezultatul ei; calibraj. [<
calibra].
calibrare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CALIBRARE (‹
fr.)
s. f. 1. Operație finală de prelucrare mecanică a unui obiect, prin care se obțin dimensiunile prescrise și un grad înalt de netezime a suprafeței.
2. Proiectarea calibrelor cilindrilor de laminor pentru a obține profile din oțel sau alte metode.
3. (
AGR.) Operație de sortare și de clasare a semințelor, fructelor, puieților etc. după mărime sau masă.
4. Lucrare hidrotehnică de restrîngere a albiei unui rîu.
5. Operație de comparare a unui aparat, traductor, element de măsură cu un etalon, pentru determinarea, ajustarea sau verificarea caracteristicii intrare-ieșire.
calibrare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALIBRÁRE, calibrări, s. f. Acțiunea de
a calibra.calibrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calibráre (-li-bra-) s. f.,
g.-d. art. calibrắrii; pl. calibrắricalibrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIBRÁRE, calibrări, s. f. Acțiunea de
a calibra; calibraj. —
V. calibra.