calibraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALIBRÁJ, calibraje, s. n. Calibrare. – Din
fr. calibrage.calibraj (Dicționar de neologisme, 1986)CALIBRÁJ s.n. Calibrare. ♦ Operație constând în a da copiilor fotografice dimensiunile dorite. [< fr.
calibrage].
calibraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALIBRÁJ s. n. calibrare. (< fr.
calibrage)
calibraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calibráj (-li-braj) s. n.,
pl. calibrájecalibraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALIBRÁJ, calibraje, s. n. Calibrare. — Din
fr. calibrage.