calibra - explicat in DEX

calibra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic o piesă, un semifabricat, spre a obține forma și dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime, cereale, fructe, puieți de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Din fr. calibrer.

calibra (Dicționar de neologisme, 1986)
CALIBRÁ vb. I. tr. 1. A da calibrul necesar, convenabil unor piese de mașini, de arme etc. ♦ A măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. A alege, a sorta după mărime (cereale, fructe etc.). [< fr. calibrer, cf. it. calibrare].

calibra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALIBRÁ vb. tr. 1. a da calibrul necesar unor piese de mașini, arme etc. ◊ a măsura calibrul, diametrul unei piese etc. 2. a sorta după mărime (semințe, fructe etc.). (< fr. calibrer)

calibra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de mașini de aceleași dimensiuni. 2. A sorta după mărime grâne, fructe etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. – Fr. calibrer.

calibra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 calibreáză

calibra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALIBRÁ, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic un obiect, spre a obține forma și dimensiunile prescrise. 2. A sorta, după mărime sau masă, semințe, cereale, fructe, puieți de pom etc. 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări hidrotehnice. — Din fr. calibrer.