calendroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALENDRÓI s. m. v. calindroi.calendroi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)calendrói, calindrói, s.m. (înv., reg.)
1. berbant, poznaș, ștrengar.
2. om sărac, calic, necăjit; vagabond.
calendroi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALENDRÓI, calendroi, s. m. (
Reg.) Ștrengar.
calendroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALENDRÓI s. m. v. calindroi.calendroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)calendróĭ m., pl. tot așa.
Mold. Munt. Rar. Ștrengar, berbant. – Și
-indroĭ (Mold.).