calende (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊
Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Din
lat. calendae, fr. calendes.calende (Dicționar de neologisme, 1986)CALÉNDE s.f.pl. Numele primei zile a lunii în calendarul roman; zi întâi. ◊
La calendele grecești = niciodată. [< lat.
calendae].
calende (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALÉNDE s. f. pl. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi. ♦ (fig.) la ~le grecești = niciodată. (< lat.
calendae)
calende (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a lunii la romani. ◊
Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). –
Lat. lit. calendae.calende (Dicționaru limbii românești, 1939)*calénde f. pl. (lat.
calendae, d.
calare, a chema, a anunța. V.
clasă, nomenclatură). O zi din primele zile ale luniĭ la Romanĭ. – Luna romană se împărțea în
calende (primele 3 saŭ 5 zile),
none (de la 5 saŭ 7 pînă la 13 saŭ 15) și
ide (de la ziŭa asta în ainte [!]).
La calendele greceștĭ, la paștele caluluĭ, nicĭ-odată (că Greciĭ nu număraŭ zilele cu calendele).
calende (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calénde s. f. pl.calende (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calende f. pl. prima zi a lunei în calendarul roman;
la calendele grecești, niciodată (Grecii nesocotind după calende).
calende (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊
Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). —
Din lat. calendae, fr. calendes.