calemcheriŭ - explicat in DEX

calemcheriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALEMCHERÍU s. n. (Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. – Din tc. kalemkârî.

calemcheriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALEMCHERÍU s. n. (Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. – Tc. kalem kiari.

calemcheriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calemcheríu (înv.) s. n., art. calemcheríul

calemcheriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calemcheriu n. un fel de postav de prima calitate: anteriu de calemcheriu GHICA. [Turc. KALEM KIARI, lit. lucrat cu condeiul, adică cizelat],

calemcheriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALEMCHERÍU s. n. (Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. — Din tc. kalemkârî.

calemcheriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
calemcheríŭ n. (turc. kalem kiari, d. kalem, condeĭ, pensulă, și pers. kiari, pictat). Vechĭ. Un fel de postav scump ornat cu desemne artistice.