calemcheriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALEMCHERÍU s. n. (
Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. – Din
tc. kalemkârî.calemcheriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALEMCHERÍU s. n. (
Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. –
Tc. kalem kiari.calemcheriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calemcheríu (
înv.)
s. n.,
art. calemcheríulcalemcheriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calemcheriu n. un fel de postav de prima calitate:
anteriu de calemcheriu GHICA. [Turc. KALEM KIARI, lit. lucrat cu condeiul, adică cizelat],
calemcheriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALEMCHERÍU s. n. (
Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. — Din
tc. kalemkârî.calemcheriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)calemcheríŭ n. (turc.
kalem kiari, d.
kalem, condeĭ, pensulă, și pers.
kiari, pictat).
Vechĭ. Un fel de postav scump ornat cu desemne artistice.