calembec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALEMBÉC s. m. (Turcism
înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din
tc. kalembek.calembec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)calembéc s. m. – Specie de arbore exotic.
Tc. kalambak (Șeineanu, III, 26; Meyer 169; Lokotsch 1155);
cf. it. calambucco. Sec. XVI,
înv.calembec (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALEMBÉC s. m. (Turcism
înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. –
Tc. kalembek.calembec (Dicționaru limbii românești, 1939)calembéc n. (turc.
kalembek).
Vechĭ. Un fel de lemn negru mirositor din India. V.
abanos.calembec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calembéc (
înv.)
s. m.calembec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calembec n. soiu de lemn negru din India, foarte mirositor: mătănii din calembec AL. [Turc. KALEMBEK].
calembec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALEMBÉC s. m. (
Înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. — Din
tc. kalembek.