calefacție - explicat in DEX

calefacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALEFÁCȚIE, calefacții, s. f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. – Din fr. caléfaction.

calefacție (Dicționar de neologisme, 1986)
CALEFÁCȚIE s.f. Fenomenul de împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura, datorită stratului de vapori care se formează între acesta și suprafața metalului. [Cf. fr. caléfaction].

calefacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALEFÁCȚIE f. împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura. (< fr. caléfaction)

calefacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calefácție (-ți-e) s. f., art. calefácția (-ți-a), g.-d. calefácții, art. calefácției

calefacție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALEFÁCȚIE s. f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața unui lichid aflat lângă un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. — Din fr. caléfaction.