căldură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLDURĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată.
2. (
Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic;
p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊
Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊
Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive.
3. (La
pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă.
4. (La
pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră.
5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie.
6. (La
pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. –
Lat. pop. caldura.