calciu - explicat in DEX

calciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.

calciu (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].

calciu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁLCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conținând calciu (1). (< fr. calcium)

calciu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
calciu s. n. 1. șampanie. 2. întăritoare / energizantă.

calciu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CALCIU (‹ fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848ºC; p. f. 1.439ºC), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pămîntoase. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (calcar, gips etc.). Se prepară prin electroliza unui amestec de clorură de calciu anhidră și fluorură de calciu. În combinații funcționează în starea de valență. 2. Face parte din compoziția organismului animal, avînd un rol plastic în formarea țesutului osos. Compușii săi au multiple utilizări în construcție, în industrie etc. și în terapeutică (pentru recalcificare, ca antialergic și sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy și J.J. Berzelius.

calciu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁLCIU s. n. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspândit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Fr. calcium.

calciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cálciŭ n. (d. lat. calx, cálcis, var). Chim. Un metal alb galbiŭ [!] bivalent care se obține descompunînd calcea cu pila luĭ Volta. A fost izolat de Davy la 1808.

calciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cálciu [ciu pron. cyu] s. n., art. cálciul; simb. Ca

calciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calciu n. metal alb gălbuiu ce se scoate din var (izolat de Davy în 1908).

calciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de combinații. 2. Sare a calciului (1), întrebuințată ca medicament în anumite cazuri de decalcifiere a organismului. — Din fr. calcium.