calcinator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCINATÓR1, calcinatoare, s. n. Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative de ciment. – Din
fr. calcinateur.calcinator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCINATÓR2, -OÁRE, calcinatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează la calcinare. –
Calcina +
suf. -tor.calcinator (Dicționar de neologisme, 1986)CALCINATÓR s.n. Aparat cu care se recuperează căldura gazelor de ardere din cuptoarele rotative pentru ciment. [< fr.
calcinateur].
calcinator (Dicționar de neologisme, 1986)CALCINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la calcinarea minereurilor. [<
calcina +
-tor].
calcinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCINATÓR1 s. n. aparat pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative pentru ciment. (< fr.
calcinateur)
calcinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCINATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor la calcinarea minereurilor. (< calcina + -tor)
calcinator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCINATÓR1, calcinatoare, s. n. Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative pentru ciment. – După
fr. calcinateur.calcinator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCINATÓR2, -OÁRE, calcinatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care lucrează la calcinarea minereurilor. – Din
calcina +
suf. -tor.calcinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcinatór1 (persoană)
s. m.,
pl. calcinatóricalcinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcinatór2 (aparat)
s. n.,
pl. calcinatoáre