calcina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCINÁ, calcinez, vb. I.
Tranz. A transforma o substanță chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc. – Din
fr. calciner.calcina (Dicționar de neologisme, 1986)CALCINÁ vb. I. tr. A supune o substanță la acțiunea unui foc puternic pentru a o usca; (
pop.) a prăji. [< fr.
calciner].
calcina (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCINÁ vb. tr. a încălzi o substanță la temperaturi înalte, în scopul transformării ei în altă substanță. ◊ a arde, a carboniza. (< fr.
calciner, lat.
calcinare)
calcina (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCINÁ, calcinez, vb. I.
Tranz. A supune o substanță sau un obiect la o temperatură înaltă pentru a îndepărta substanțele volatile, pentru a produce unele reacții sau pentru a distruge unele substanțe. –
Fr. calciner.calcina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calciná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
calcineázăcalcina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCINÁ, calcinez, vb. I.
Tranz. A transforma o substanță chimică în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc. — Din
fr. calciner.calcinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calcinà v.
1. a preface piatra în var nestins;
2. a usca la o căldură foarte ridicată.