calce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁLCE1, călci, s. f. (În sintagma)
Calcea calului = plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii
(Caltha palustris). –
Lat. calx, calcis.calce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁLCE2, s. f. 1. Oxid de calciu.
2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. – Din
lat. calx, calcis.calce (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cálce (calce), s. f. – Gălbenele (Caltha palustris). Probabil din
lat. caltha, cuvînt care apare la Plaut, și care înseamnă „plantă cu flori galbene”, cum sînt într-adevăr gălbenelele. Pentru a explica fonetismul, ar trebui plecat de la un
der. *
calthea › *
calțe (pentru
țe ›
ce, cf. arici). În general se admite că acest cuvînt
calce reprezintă
lat. calx, acuz. calcem (Candrea,
Rom., XXXI, 273; Pușcariu 256; REW 1534; Candrea-Dens., 215; DAR); însă semantismul este mai puțin clar.
calce (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CALCE1 (
lat. calx, calcis)
1. Oxid de calciu. ♦
C. sodată = amestec de oxid de calciu cu 5-20% hidroxid de sodiu, care absoarbe dioxidul de carbon și vaporii de apă din aer; folosită la uscarea gazelor, la umplerea extinctoarelor.
2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural (calcar, calcit, marmură etc.).
calce (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CALCE2 (
lat. calcem)
s. f. Calcea-calului = plantă erbacee, perenă, toxică, din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, în formă de copită de cal și cu flori mari, galbene-aurii (
Caltha palustris).
calce (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁLCE1 s. f. Plantă erbecee cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii
(Caltha palustris). –
Lat. calx, calcis.calce (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁLCE2 s. f. (Ieșit din uz) Oxid de calciu. –
Lat. lit. calx, calcis.calce (Dicționaru limbii românești, 1939)1) cálce f., pl.
călcĭ (lat.
calx, calcis, călcîĭ).
Calcea caluluĭ, o plantă erbacee ranunculacee care crește pin [!] locurĭ umede (
calta palustris). Face florĭ marĭ galbene auriĭ. – Să nu fie un cuv. stricat de botaniștĭ din lat.
calta (Virg. Ecl. 2,50)?
calce (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) cálce f. (lat.
calx, calcis. V.
șosea).
Chim. Var.
calce (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)calce1,
călci, s.f. – Lanț înroșit în foc (pe care se mulge oaia ca să nu i se ia laptele): „Se păstrează obiceiul ca atunci când mulgi întâi la munte să se mulgă pe călci” (C. C. 1979). – Probabil lat. calx, calcis „călcâi„.