calcar - explicat in DEX

calcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.

calcar (Dicționar de neologisme, 1986)
CALCÁR s.n. Rocă sedimentară, formată din carbonat de calciu; piatră de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius].

calcar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALCÁR/CÁLCAR s. n. rocă sedimentară de precipitație sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var. (< fr. calcaire, lat. calcarius)

calcar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă formată din carbonat de calciu; (pop.) piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius).

calcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cálcar s. n., pl. cálcare

calcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*calcár n., pl. urĭ (fr. calcaire, d. lat. calcárius, de calce, calx, calce). Calcită. Adj. Calcaros, văros: peatră [!] calcară.

calcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calcar n. stâncă compusă din carbonat de calce, numit obișnuit piatră de var.

calcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁLCAR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră, utilizată ca material de construcție; piatră-de-var. [Acc. și: calcár] — Din lat. calcarius, fr. calcaire.