calcantit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCANTÍT s. n. Sulfat natural hidratat de cupru, albastru, sticlos, solubil în apă, frecvent în zona de oxidare a zăcămintelor cuprifere; piatră-vânătă. – Din
fr. calcantite.calcantit (Dicționar de neologisme, 1986)CALCANTÍT s.n. Sulfat natural hidratat de cupru; piatră-vânătă. [< fr.
calcantite].
calcantit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCANTÍT s. n. sulfat natural hidratat de cupru; piatră-vânătă. (< fr.
calcantite)
calcantit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CALCANTIT (‹
fr. {s}
gr. khalkos „cupru” +
anthos „floare”)
s. n. Sulfat de cupru hidratat, natural, format ca mineral secundar în zonele de oxidație ale zăcămintelor de sulfuri cuprifere și sub formă de stalactite pe pereții galeriilor nearisite din regiunile cu climă uscată. Are culoare albastră-verde și luciu sticlos. Este folosit în agricultură ca fungicid (zeamă bordeleză), în vopsitorie, imprimerie.
Sin.:
piatră vînătă.calcantit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcantít s. n.calcantit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCANTÍT s. n. Sulfat natural hidratat de cupru, albastru, sticlos, solubil în apă, folosit în agricultură, vopsitorie și imprimerie; piatră-vânătă. — Din
fr. calcantite.