calcaneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre cele două oase ce formează călcâiul. – Din
fr. calcanéum, lat. calcaneum.calcaneu (Dicționar de neologisme, 1986)CALCANÉU s.n. Unul dintre oasele călcâiului. [Pl.
-ee, -euri. / < lat.
calcaneum, fr.
calcanéum].
calcaneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALCANÉU s. n. os al tarsului care formează călcâiul. (< lat.
calcaneum, fr.
calcanéum)
calcaneu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre oasele care formează călcâiul. –
Fr. calcanéum (
lat. lit. calcaneum).
calcaneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*calcáneŭ n., pl.
eĭe (lat.
calcáneum, de unde și
călcîĭ).
Anat. Osu călcîĭuluĭ.
calcaneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcanéu s. n.,
art. calcanéul; pl. calcanéecalcaneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALCANÉU, calcanee, s. n. Unul dintre cele două oase care formează călcâiul. — Din
fr. calcanéum, lat. calcaneum.