calcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCÁN1, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul rombic, turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate; pește-de-mare
(Scophthalmus maeoticus). – Din
tc. kalkan [baitği].
calcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALCÁN2, calcane, s. n. 1. Perete exterior din spate (fără deschizătură) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine).
2. (
Înv.) Scut, pavăză. – Din
tc. kalkan.calcan (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CALCÁN s.m. În general, pește plat din familia
scophtalmidae, având conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezați pe partea stângă.
1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau
Rhombus maximus), pescuit în Marea Nordului, Baltică și Mediterană, poate fi lung de 1-3 m și atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagră
(Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm și 15 kg.
2. Calcanul mic, numit și
calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau
Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime și 4 kg greutate, fiind preponderent în Marea Nordului.
calcan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)calcán (calcanuri), s. n. –
1. Scut, pavăză. –
2. Perete fără fereastră. –
Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus).
Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129);
cf. ngr. ϰαλϰάνι,
bg.,
alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul
sec. XVIII (
N. Costin), este astăzi
înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui
rom.calcan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CALCAN2 (‹
tc.)
s. n. Zid exterior al unei clădiri, în care nu se amenajează nici o deschidere, destinat să fie acoperit de un zid asemănător al clădirii vecine.
calcan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCÁN1, calcane, s. n. 1. Zidul din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine).
2. (
Înv.) Scut, pavăză. –
Tc. kalkan.calcan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALCÁN2, calcani, s. m. Pește de mare cu corpul turtit și lat, având ambii ochi pe partea stângă și solzi lungi, tari pe burtă și pe spate
(Rhombus maeoticus). –
Tc. kalkan [baliği].
calcan (Dicționaru limbii românești, 1939)calcán n., pl.
e (turc.
kalkan, scut, și
kalkan-balyk, pește ca un scut).
Sec. 18-19. Scut (ca ornament la caĭ).
Azĭ. Zid prelungit în sus fără streșină și, în general, fără ferestre. S. m. Un pește marin lat, cu amîndoĭ ochiĭ pe partea stîngă, ca și cambula, dar maĭ mare (
rhombus maeóticus, c´o varietate maĭ mică:
rhombus levis). V.
plătică și
barbun.calcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcán1 (pește)
s. m.,
pl. calcánicalcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calcán2 (zid)
s. n.,
pl. calcáne