calandra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALANDRÁ, calandrez, vb. I.
Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul. – Din
fr. calandrer.calandra (Dicționar de neologisme, 1986)CALANDRÁ vb. I. tr. A trece prin calandru; a presa cu calandrul. [< fr.
calandrer].
calandra (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALANDRÁ vb. tr. a trece un material prin calandru. (< fr.
calandrer)
calandra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calandrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
calandreázăcalandra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALANDRÁ, calandrez, vb. I.
Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii, imprimării unor desene etc.; a presa cu calandrul. — Din
fr. calandrer.