calamină - explicat in DEX

calamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine.

calamină (Dicționar de neologisme, 1986)
CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina].

calamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina)

calamină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine.

calamină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*calamínă f., pl. e (mlat. calamina, alterațiune din cadmia. V. cadmie). Min. Silicat idratat [!] natural de zinc, fosforescent pin [!] frecare. V. tutea.

calamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne

calamină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea acestuia. — Din fr. calamine.