calambur - explicat in DEX

calambur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour.

calambur (Dicționar de neologisme, 1986)
CALAMBÚR s.n. Joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea ca formă a unor cuvinte deosebite ca sens; parahreză. [Pl. -ruri. / < fr. calembour, cf. Kalemberg – ambasador german la Paris care stâlcea cuvintele franțuzești].

calambur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
calambúr (calambúruri), s. n. – Joc de cuvinte. Fr. calembour. – Der. calamburgiu, s. m. (amator de jocuri de cuvinte).

calambur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALAMBÚR s. n. 1. joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor termeni deosebiți ca sens; parahreză. 2. problemă enigmistică bazată pe echivoc. (< fr. calembour)

calambur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemănătoare ca formă. – Fr. calembour.

calambur (Dicționaru limbii românești, 1939)
*calambúr n., pl. urĭ (fr. calembour). Joc de cuvinte fundat pe un echivoc, o asemănare de cuvinte, precum: Nu mînca așa de repede, c´aĭ să te´necĭ. – Imposibil! Știŭ să´nnot!

calambur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calambúr s. n., pl. calambúruri

calambur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calambur m. joc de cuvinte bazat pe asemănarea sunetelor, iar nu a sensurilor: când nu-ți sună în buzunare, pătimești de gălbinare (= galbeni n’are). PANN.

calambur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. — Din fr. calembour.