calaican (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [
Var.:
calacán, călacán s. n.] – Din
ngr. kalakánthi.calaican (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)calaicán s. m. – Sulfat de fier. –
Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR),
cf. sb. kalakan. –
Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).
calaican (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde când este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [
Pr.:
-lai-. –
Var.:
calacán, călacán s. n.] –
Ngr. kalaháni.calaĭcan (Dicționaru limbii românești, 1939)calaĭcán, V.
calacan.calaican (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calaicán (-lai-) s. n.calaican (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calaican n. sulfat de fier (Mold.
călăcan):
hârbul cu călăcan. CR. [Gr. mod. KALAKANTHI (= gr. vechiu
hálkanthon).
calaican (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [
Var.:
calacán, călacán s. n.] — Din
ngr. kalakánthi.