călăfătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV.
Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. –
Calafat +
suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.