calacan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALACÁN s. n. v. calaican.calacan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALACÁN s. n. v. calaican.calacan (Dicționaru limbii românești, 1939)calacán n. (ngr.
kalaháni, d. vgr.
hálkanthon; sîrb.
kalakan. Mold. Sulfat de fer [!], verziŭ la coloare [!]. – În Munt.
calaĭcan.calacan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALACÁN s. n. v. calaican.