calabrian (Dicționar de neologisme, 1986)CALABRIÁN s.n. Ultimul etaj al pliocenului de facies marin. //
adj. Care aparține acestui etaj. [Pron.
-bri-an. / < fr.
calabrien, cf. Calabria – regiune în sudul Italiei].
calabrian (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALABRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului de facies marin. (< fr.
calabrien)
calabrian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calabrián1 (referitor la calabrian
2)
(-la-bri-an) adj. m., pl.
calabriéni (-bri-eni); f.
calabriánă, pl.
calabriénecalabrian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calabrián2 (-la-bri-an) s. n.calabrian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALABRIÁN, -Ă, calabrieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Primul etaj al cuaternarului, caracterizat prin scăderea temperaturii apelor și începutul fenomenului de polaritate normală.
2. Adj. Care se referă la calabrian (1). — Din
fr. calabrien.