cala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALÁ, calez, vb. I.
Tranz. 1. A imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca aceasta să intre în funcțiune.
2. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din
fr. caler.cala (Dicționar de neologisme, 1986)CÁLA s.f. Golf mic format prin înecarea ravenelor sau a văilor torențiale, dar mai ales a dolinelor. [< sp.
cala].
cala (Dicționar de neologisme, 1986)CALÁ vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesă, un organ de mașină).
2. A așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr.
caler].
cala (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALÁ vb. tr. 1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune. 2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr.
caler)
cala (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALÁ, calez, vb. I.
Tranz. A fixa un organ sau o piesă de mașină, după un model dat. –
Fr. caler.cala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
caleázăcala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALÁ, calez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca acestea să intre în funcțiune.
2. Tranz. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. — Din
fr. caler.