căiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (
Reg.)
1. Bonetă, scufie, căciuliță.
2. (
Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊
Expr. Născut cu căiță (
pe cap) = se spune despre un om norocos.
3. (
Reg.) Placentă (
1). – Din
scr. kaica.