cagulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAGÚLĂ, cagule, s. f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor).
2. Parte de cauciuc a unei măști de gaze. – Din
fr. cagoule.cagulă (Dicționar de neologisme, 1986)CAGÚLĂ s.f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări. ♦ Tip de glugă (cu deschizături pentru ochi).
2. Parte a unei măști de gaze alcătuită din foaia de cauciuc care acoperă capul, trecând peste urechi. [< fr.
cagoule].
cagulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAGULĂ s. f. 1. mantie cu glugă purtată de călugări. ◊ glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. parte a unei măști de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi. (< fr.
cagoule)
cagulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cagúlă s. f.,
g.-d. art. cagúlei; pl. cagúlecagulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAGÚLĂ, cagule, s. f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări. ♦ Tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături numai în dreptul ochilor).
2. Parte de cauciuc a unei măști de gaze. — Din
fr. cagoule.