cafti - explicat in DEX

cafti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAFTÍ, caftesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A lovi, a bate. – Din țig. cafti.

cafti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
caftí (-tésc, -ít), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscută. Cuvînt de argou. Nu știm dacă are vreo legătură cu mr. mi căhtescu „mor (de rîs)”. – Der. cafteală, s. f. (bătaie). Din acest ultim cuvînt ar putea proveni iud. sp. haftoná „bătaie”, dacă nu cumva ambele cuvinte duc la o sursă comună, în acest caz, orientală.

cafti (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cafti, caftesc I. v. t. a bate, a lua la bătaie II. v. r. a se bate, a se încăiera

cafti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caftí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. caftésc, imperf. 3 sg. cafteá; conj. prez. 3 să cafteáscă

cafti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAFTÍ, caftesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A lovi, a bate. — Din țig. cafti.