căftăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV.
Tranz. 1. (
Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul).
2. Fig. (
Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din
caftan.