cafeneluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CAFENELÚȚĂ,cafeneluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cafenea. – Cafenea + suf. -eluță.
cafeneluță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CAFENELÚȚĂ,cafeneluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cafenea.
cafeneluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cafenelúță (rar) s. f., g.-d. art. cafenelúței; pl. cafenelúțe
cafeneluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CAFENELÚȚĂ,cafeneluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cafenea.— Cafenea + suf. -eluță.