cafeluță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. (
Fam.) Diminutiv al lui
cafea (
2).
2. (La
pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor:
a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (
Lupinus albus);
b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (
Lupinus varius). –
Cafea +
suf. -eluță.cafeluță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
cafea (2). 2. (La
pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor:
a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț
(Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic
(Lupinus varius).cafeluță (Dicționaru limbii românești, 1939)cafelúță f., pl.
e Fam. Cafea mică (conținutu uneĭ ceștĭ):
aș bea o cafeluță.cafeluță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cafelúță s. f.,
g.-d. art. cafelúței; pl. cafelúțecafeluță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. (
Fam.) Diminutiv al lui
cafea (2).
2. (La
pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor:
a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț
(Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic
(Lupinus varius). — Cafea +
suf. -eluță.