cafegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (
Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele.
2. (
Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor.
3. (
Fam.) Bărbat care bea cu plăcere multă cafea (
2). – Din
tc. kahveci.cafegiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (În trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele.
2. (
Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor.
3. (
Fam.) Băutor pasionat de cafea
(2). –
Tc. kahveci.cafegiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cafegíŭ și
cafengíŭ m. (turc.
kahveği). Cel ce face saŭ vinde cafea saŭ ține o cafenea.
Fam. Mare băutor de cafea. – Fem.
-gĭoaĭcă.cafegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cafegíu (
fam.)
s. m.,
pl. cafegíul; pl. cafegíi, art. cafegíii (-gi-ii)cafegiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cafegiu m.
1. cel ce face sau vinde cafea;
2. cel ce ține o cafenea;
3. odinioară, slugă Domnească sub ordinele lui cafegi-bașa:
cafegiii, ciubucciii și alți slujbași ai Palatului FIL.;
4. slugă boierească având aceeaș sarcină:
cafegiul boierului îmbrăcat cu un mintean de postav negru FIL. [Turc. KAVEDJDY].
cafegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (
Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele.
2. (
Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor.
3. (
Fam.) Bărbat care consumă multă cafea (2). — Din
tc. kahveci.