cafas - explicat in DEX

cafas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.

cafas (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cafás (cafásuri), s. n. – Grație. – Mr. căfase „colivie”, megl. căfez „colivie”. Tc. kafas „colivie” (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 993; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφάσι, alb., bg. kafaz, sb. kafas.

cafas (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAFÁS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde cântă corul într-o biserică; (înv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 2. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Ngr. kafasi, tc. kafas.

cafas (Dicționaru limbii românești, 1939)
cafás n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kafas și kafes, parmaclîc, balcon închis pînă sus cu parmaclîc; ngr. kafási). Mold. Balconu din ăuntru [!] bisericiĭ (numit și pod în Munt.). ĭal. (cafés). Coteț de pus animalele la îngrășat.

cafas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cafás (înv., reg.) s. n., pl. cafásuri

cafas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cafas n. 1. jaluzele sau persiene de lemn colorat și transparent la ferestrele unui harem: a) la Turci: chiar, Sultanul ascultă prin cafas umbros BOL.; b) la Români, în epoca fanariotă: casa are două ferestre cu cafas în fața uliței Fil.; 2. Mold. locul bisericii. închis cu grilaj de lemn (unde steteau femeile ca să nu fie văzute de bărbați). [Turc. KAFAS, grilaj].

cafas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. — Din ngr. kafási.