caducitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din
fr. caducité.caducitate (Dicționar de neologisme, 1986)CADUCITÁTE s.f. Însușirea, faptul de a fi caduc; gubrezenie, netrăinicie. ♦ Ineficacitate a unui act juridic ca urmare a unui fapt posterior întocmirii lui. [Pl.
-tăți. / cf. fr.
caducité].
caducitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CADUCITÁTE s. f. însușire, faptul de a fi caduc. ◊ ineficacitate a unui act juridic. ◊ încetare a valabilității unui tratat. (< fr.
caducité)
caducitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc.- După
fr. caducité.caducitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*caducitáte f. (d.
caduc; fr.
caducité). Starea lucruluĭ orĭ ființeĭ caduce.
caducitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caducitáte s. f.,
g.-d. art. caducitắțiicaducitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caducitate f. bătrânețe extremă (de la 70—80 ani).
caducitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. — Din
fr. caducité.