cadra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CADRÁ, pers. 3
cadrează, vb. I.
Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva sau într-o anumită împrejurare. – Din
fr. cadrer.cadra (Dicționar de neologisme, 1986)CADRÁ vb. I. 1. intr. A se potrivi, a corespunde cu ceva.
2. tr. A delimita spațiul util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic. [< fr.
cadrer, cf. lat.
quadrare – a se adapta].
cadra (Marele dicționar de neologisme, 2000)CADRÁ vb. intr. a se potrivi, a corespunde cu ceva. (< fr.
cadrer)
cadra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CADRÁ, pers. 3
cadrează, vb. I.
Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva. –
Fr. cadrer.cadra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cadrá (a ~) (ca-dra) vb.,
ind. prez. 3
cadreázăcadra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CADRÁ, pers. 3
cadrează, vb. I.
Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva sau într-o anumită împrejurare. — Din
fr. cadrer.cadrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cadrà v.
fig. a se potrivi, a armoniza:
faptele nu cadrează cu spusele sale.