cadru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦
Fig. Persoană foarte frumoasă.
2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care înconjură, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul.
3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică.
4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.;
p. ext. cuprinsul dintre aceste limite.
5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate.
II. 1. (La
pl.) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare;
p. gener. întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituții. ♦ (Rar, la
sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc.
2. (Ieșit din uz; la
pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului. (
II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astăzi rar; la
pl.) Serviciu care se ocupă cu angajarea și evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. [
Var.: (
I 1)
cádră s. f.] – Din
fr. cadre, (
II)
rus. kadrî.cadru (Dicționar de neologisme, 1986)CÁDRU s.n. I. 1. Schelet făcut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care susține diferite aparate. ♦ Ramă. ♦ Aparat de gimnastică pentru mișcări de mlădiere prin suspensie, șerpuire etc.
2. (
Fig.) Mediu înconjurător al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianță.
3. (
Fig.) Limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune: (
p. ext.) ceea ce este cuprins între aceste limite.
4. Element al unei mărci poștale constituind detaliul exterior al desenului.
5. Imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ♦ (
Cinem.) Spațiu dintr-un film cuprinzând o succesiune continuă de imagini, înregistrate fără oprirea aparatului de filmat; câmp.
II. (
La pl.) Efectiv al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc.; (
la sg.) cel care face parte din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc. [Var.
cadră s.f. / cf. (I) fr.
cadre, (II) rus.
kadri].
cadru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cádru (cádre), s. n. –
1. Tablou, pictură. –
2. Ramă. –
3. Pervaz al unei uși sau ferestre. –
4. Ambianță, mediu al unei compoziții literare. –
5. Ramă ce susține fagurii în stup. –
6. Suport al bicicletei. –
7. La radio, colector de unde. –
8. Totalitatea serviciilor sau personalului unei instituții, listă de încadrare. –
Mr. cadru „portret”,
megl. cadru. Fr. cadre (REW 6921),
cf. ngr. ϰάδρο, ϰάδρα,
bg. kadro. –
Der. cadră, s. f.(pictură, tablou; ramă, margine);
cadra, vb. (a se potrivi cu ceva; a include);
cadran (
var. înv. cuadrant),
s. n. (suprafață circulară cu diviziuni, la aparate de măsurat; sferă), din
fr. cadran.cadru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÁDRU s. n. I. 1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ ramă. ◊ aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianță. 4. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune. 5. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ◊ subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1). 7. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului. ◊ efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr.
cadre, (II) rus.
kadri)
cadru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁDRU, cadre, s. n. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate.
2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră.
3. Fig. Mediu, ambianță.
4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.;
p. ext. cuprinsul dintre aceste limite.
5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [
Var.: (
1)
cádră s. f.] –
Fr. cadre.cadru (Dicționaru limbii românești, 1939)*cádru n., pl.
e (fr.
cadre, d. it.
quadro care vine d. lat.
quadrum, pătrat. V.
cadră, pătrat). Pervaz, cercevea, margine de lemn (orĭ de alt-ceva) care mărginește spațiu uneĭ ușĭ orĭ ferestre. Ramă, pervaz de tabloŭ, de oglindă ș. a.
Fig. Planu uneĭ lucrărĭ intelectuale:
un cadru ingenios. Totalitatea ofițerilor și subofițerilor uneĭ armate.
cadru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cádru (ramă, persoană)
(ca-dru) s. n.,
art. cádrul; pl. cádrecadru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cadru n.
1. pervaz, ramă;
2. fig. planul unei opere;
3. totalul ofițerilor și subofițerilor unei companii, unui batalion; școală de cadre.
cadru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦
P. ext. Tablou, fotografie etc. înrămate. ♦
Fig. Persoană foarte frumoasă.
2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură în zid ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul.
3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică.
4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.;
p. ext. cuprinsul dintre aceste limite.
5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate.
II. 1. (La
pl.) Personalul unei instituții, al unei întreprinderi etc.
Cadru didactic. ♦ Personalul de conducere dintr-o întreprindere, instituție etc. ♦ Ansamblul elementelor de conducere și de comandă (ofițeri și subofițeri) din subunitățile și unitățile militare. ♦ (Rar.; la
sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc.
2. (Ieșit din uz; la
pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. [
Var.: (I 1)
cádră s. f.] — Din
fr. cadre, (II)
rus. kadrî.