cadou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CADÓU, cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. – Din
fr. cadeau.cadou (Dicționar de neologisme, 1986)CADÓU s.n. Ceea ce se primește sau se oferă în mod gratuit; dar. [< fr.
cadeau].
cadou (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cadóu (cadóuri), s. n. – Dar.
Fr. cadeau. –
Der. cadorisi, vb.cadou (Marele dicționar de neologisme, 2000)CADÓU s. n. ceea ce se primește sau se oferă în dar. (< fr.
cadeau)
cadou (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CADÓU, cadouri, s. n. Dar
3 (I 1). –
Fr. cadeau.cadoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*cadóŭ n., pl.
urĭ (fr.
cadeau, d. pv.
capdel. V.
cadet). Dar, prezent, lucru dăruit.
cadou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cadóu s. n.,
art. cadóul; pl. cadóuricadou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cadou n. dar mic pentru a îndatora pe cineva:
a face cadou.cadou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CADÓU, cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. — Din
fr. cadeau.