cadmie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CADMÍE, cadmii, s. f. Depunere de oxid de zinc impur pe pereții cuptoarelor de zinc. – Din
fr. cadmie.cadmie (Dicționar de neologisme, 1986)CÁDMIE s.f. Oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. [Pron.
-mi-e, pl.
-ii, gen.
-iei. / < fr.
cadmie, cf. gr.
kadmeia].
cadmie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÁDMIE s. f. oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. (< fr.
cadmie, lat.
cadmia)
cadmie (Dicționaru limbii românești, 1939)*cádmie f. (lat.
cadmia, d. vgr.
kadmeia, un mineral care se găsea lîngă orașu Teba, fundat de Cadmu, în Grecia).
Chim. Oxid de zinc care se lipește de părețiĭ [!] hornurilor la topirea zinculuĭ.
Cadmie fosilă, oxid natural de zinc, galben saŭ roșiatic, întrebuințat ca astringent. V.
calamină și
tutea.cadmie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cádmie (depunere de oxid de zinc)
(-mi-e) s. f.,
art. cádmia (-mi-a), g.-d. cádmii, art. cádmieicadmie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CADMÍE, cadmii, s. f. Depunere de oxid de zinc impur pe pereții cuptoarelor în care se fabrică zincul. — Din
fr. cadmie.