cădea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂDEÁ, cad, vb. II.
I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. ♦
Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede.
2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat.
3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca.
4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊
Expr. A cădea (
bolnav)
la pat = a se îmbolnăvi.
A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă).
2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
3. A avea un insucces, a nu reuși.
A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
5. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊
Expr. A-i cădea cuiva (
cu)
drag (sau
la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de....
A căzut în extaz. ◊
Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat.
A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii.
A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea.
7. A se situa, a se afla.
Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși.
8. (În
expr.)
A cădea la învoială (sau
de acord) = a ajunge la o înțelegere.
III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni.
Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. –
Lat. cadere.