cadiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CADÍU, cadii, s. m. (Turcism) Judecător musulman. – Din
tc. kadi.cadiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cadíu (cadíi), s. m. – Primar turc. –
Mr. cati, megl. cadiia. Tc. kadi, din
arab. al cadi (›
sp. alcalde);
cf. alb. kadi, bg. kadiĭa (Șeineanu, III, 24; Meyer 164; Lokotsch 984). –
Der. cadiascher, s. m. (judecător militar turc), din
tc. kadiasker, înv.cadiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CADÍU, cadii, s. m. (Turcism
înv.) Judecător la turci (având ulterior și atribuții de judecător ecleziastic). –
Tc. kadi.cadiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cadíu s. m.,
art. cadíul; pl. cadíi, art. cadíii (-di-ii)cadiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cadiu m. numele judecătorului la Turci (în localități mai puțin însemnate):
pe fata cadiului din satul Odriului POP. [Turc. KADY].
cadiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CADÍU, cadii, s. m. Judecător musulman. — Din
tc. kadı.cadiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cadíŭ m. (turc. [d. ar.]
kady, kazy, pop.
kadi).
Vechĭ. Judecător turcesc.