cadența - explicat in DEX

cadența (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.

cadența (Dicționar de neologisme, 1986)
CADENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadență, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer].

cadența (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CADENȚÁ vb. tr. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer)

cadența (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Fr. cadencer.

cadența (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cadențá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cadențeáză

cadența (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. — Din fr. cadencer.

cadențà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cadențà v. 1. a face să meargă în cadență; 2. a da cadență frazelor.