cadână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești din trecut;
p. ext. soție (a unui turc). – Din
tc. kadin.cadână (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cadână, cadâne s. f. 1. femeie frumoasă.
2. iubită, amantă.
cadână (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut;
p. ext. soție (a unui turc). –
Tc. kadin.cadână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cadấnă s. f.,
g.-d. art. cadấnei; pl. cadấnecadână (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cadână f. femeie de harem, turcoaică:
palida cadână cu lacrimi pe a ei gene AL. [Turc. KADYN].
cadână (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești;
p. ext. soție (a unui turc). Din
tc. kadın.