cacologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CACOLOGÍE, cacologii, s. f. Construcție, locuțiune greșită. – Din
fr. cacologie.cacologie (Dicționar de neologisme, 1986)CACOLOGÍE s.f. Construcție, locuțiune defectuoasă. [Gen.
-iei. / < fr.
cacologie, cf. gr.
kakos – rău,
logos – cuvânt].
cacologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CACOLOGÍE s. f. construcție gramaticală defectuoasă. (< fr.
cacologie)
cacologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cacologíe (rar)
s. f.,
art. cacología, g.-d. art. cacologíei; pl. cacologíi, art. cacologíilecacologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CACOLOGÍE, cacologii, s. f. (Rar) Construcție, locuțiune greșită. — Din
fr. cacologie.