cacogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CACOGENÉZĂ, cacogeneze, s. f. (
Med.) Dezvoltare anormală a unui organ. – Din
fr. cacogenèse.cacogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)CACOGENÉZĂ s.f. Dezvoltare anormală a unui organ. [< fr.
cacogenèse, cf. gr.
kakos – rău,
genesis – naștere].
cacogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CACOGENÉZĂ s. f. (biol.) 1. dezvoltare anormală a unui organ. 2. incapacitate de hibridare. (< fr.
cacogenèse)
cacogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CACOGENÉZĂ, cacogeneze, s. f. (
Med.) Dezvoltare anormală a unui organ. — Din
fr. cacogenèse.