cacofonism(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CACOFONÍSM,cacofonisme, s. n. (Rar) Cacofonie. – Cacofonie + suf. -ism.
cacofonism(Dicționar de neologisme, 1986) CACOFONÍSMs.n. Cacofonie. [Cf. it. cacofonismo].
cacofonism(Marele dicționar de neologisme, 2000) CACOFONÍSMs. n. cacofonie. (< it. cacofonismo)
cacofonism(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cacofonísm (rar) s. n., pl. cacofonísme
cacofonism(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CACOFONÍSM,cacofonisme, s. n. (Rar) Cacofonie. — Cacofonie + suf. -ism.