cacofonic - explicat in DEX

cacofonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Din fr. cacophonique.

cacofonic (Dicționar de neologisme, 1986)
CACOFÓNIC, -Ă adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. [< fr. cacophonique].

cacofonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CACOFÓNIC, -Ă adj. care produce o cacofonie; lipsit de armonie. (< fr. cacophonique)

cacofonic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Fr. cacophonique.

cacofonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cacofónic, -ă adj. (d. cacofonie). Care produce cacofonie. Adv. În mod cacofonic.

cacofonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cacofónic adj. m., pl. cacofónici; f. cacofónică, pl. cacofónice

cacofonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. — Din fr. cacophonique.