cacealmà - explicat in DEX

cacealma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. – Din tc. kaçirma

cacealma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cacealmá (cacealmále), s. f. – Înșelăciune, subterfugiu la anumite jocuri cu cărți, constînd în a induce in eroare adversarul asupra valorii cărților avute. Tc. kaçurmak „a alunga” (Popescu-Ciocănel 18), întrucît se adoptă această tactică pentru a-l dezorienta pe adversar și a-l obliga să se retragă. Mai puțin sigur este etimonul lui Șeineanu, III, 24 (tc. kaçirma, „contrabandă”).

cacealma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, spre a intimida pe adversar și a câștiga apoi cu o carte mai slabă decât a aceluia. ♦ Fig. Păcăleală, înșelăciune. – Tc. kaçirma

cacealma (Dicționaru limbii românești, 1939)
cacealmá și (maĭ vechĭ) -rmá și -irmá (ea dift.) f. (turc. kačyrma, stratagemă, contrabandă. Cp. cu cataramă). La jocu de cărțĭ, stratagemă pin [!] care te prefacĭ că aĭ cărțĭ bune ca să-l înșelĭ pe adversar.

cacealma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cacealmá s. f., art. cacealmáua, g.-d. art. cacealmálei; pl. cacealmále, art. cacealmálele

cacealma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, dându-i impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. — Din tc. kaçırma.

cacealmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cacealmà f. șiretlic: numai de nu ne ar bate capul cu atâtea caciarmale. CAR. [Și cacearma = turc. KAČYRMA, stratagemă, contrabandă].